Farul Vechi din Sulina - astazi muzeu - a fost construit intre anii 1869 - 1870. Avand o inaltime de 17,34 metri si o forma tronconica, farul gazduieste cabinetul de lucru al lui Eugeniu Botez, cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart. Tot la parterul farului se afla o alta sala dedicata Comisiunii Europene a Dunarii, organism international constituit in urma Tratatului de la Paris din 30 martie 1856. Scara metalica in forma de spirala, ne conduce la cupola farului, treptele si interiorul constructiei fiind iluminate prin intermediul celor trei ferestre circulare. Farul vechi din Sulina reprezinta un simbol al activitatii desfasurate de catre Comisia Europeana a Dunarii (am putea spune precursoarea Uniunii Europene de astazi) in punctul cel mai estic al tarii.

Cladirea este in forma de "U", cu parter si etaj si a functionat ca sediu al Comisiunii Europene a Dunarii pana in anul 1921. Constructia imobilulului, cel mai impunator din Sulina, a fost terminata in 1868. Dupa constituirea Directiunii Dunarea Maritima (D.D.M.), aici a functionat Capitania Portului Sulina, Casa de bani a Trezoreriei D.D.M. si o parte din serviciile auxiliare ale D.D.M. Imobilul a fost afectat de bombardamentele din Primul Razboi Mondial si refacut ulterior. 
Intre anii 1941 si 1944, aici a functionat Comandamentul militar German. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, imobilul a fost incendiat, ramanand doar peretii din caramida. Cladirea a suferit in timp, recompartimentari interioare nesemnificative. Imaginile vechi sugereaza prezenta unor acrotere la extremitatile frontonului principal, disparute de mult timp. Arhitectura cladirii, care are anvergura unei universitati, se incadreaza in stilul neoclasic., cu o compozitie simetrica in plan si spatiu. Cladirea se afla pe strada nr a I-a chiar langa portul unde acosteaza vapoarele de pasageri si parcul din Sulina. Acum in aceasta cladire isi are sediul Administratia Fluviala a Dunarii de Jos.

 

   De ce o invitaţie de a vizita un cimitir? Poate, pentru că o plimbare printre lespezile acestuia este una dintre modalităţile de a te familiariza cu trecutul unei aşezări omenesti şi, de ce nu, de a ţi-i apropia pe cei ce-şi urmează destinul contribuind la construcţia micii istorii a comunităţii.

   Şi nu e puţin lucru să-i cunoşti şi să-i înţelegi, fie şi prin intermediul pietrelor funerare, pe cei ce au purtat ştafeta sâmburelui vieţii prin labirintul de ape al Deltei şi s-au stabilit pe această veritabilă insulă a acesteia.

 

   Un exemplu elocvent pentru diversitatea informaţiilor ce pot fi culese şi care îşi au originea în Cimitirul din Sulina, este lucrarea „Cimitirul viu de la Sulina”, autorul acesteia – ing. Petre Covacef, descriind această adevărată sursă informaţională în prefaţa cărţii sale drept „un amestec de religii, neamuri, limbi scrise pe cruci, obiceiuri şi meserii, fac din cimitirul Sulinei, locul de veci al celor care au contribuit în tacere, la cea mai însemnată construcţie hidrotehnică din Europa secolului al XIX-lea”.

 Vizitând cimitirul îţi poţi contura o primă impresie despre unul dintre cei mai importanţi factori ai traiului în comun – toleranţa – evidenţiat din plin în acest spaţiu de aduceri aminte, cimitirul fiind, de fapt, un complex cimiterial în care se odihnesc membri a numeroase confesiuni, într-o organizare ce ar trebui să dea de gândit tuturor acelora care şi-au făcut un scop în viaţă din dezbinarea între familii, confesiuni, naţionalităţi, popoare.

 

   Şi pentru că am amintit de organizare trebuie să subliniem faptul că acest complex cimiterial are în compunere cimitirul ortodox, cimitirul ortodox de rit vechi (lipovenesc), cimitirul bisericilor europene occidentale, cimitirul musulman şi cimitirul evreie O încercare de delimitare a unor zone de înhumare pe grupuri de monumente ar putea să creeze alte subdiviziuni precum sunt cele dedicate monumentelor marinarilor britanici şi celor ale membrilor Comisiei Europene a Dunării, dar toate acestea, în contextul unei consistenţe multietnice a populaţiei locale, trebuie considerate doar delimitări convenţionale uzitate pentru a uşura orientarea în acest complex cimiterial.

sursa: Primaria Sulina